Când fast fashion devine ultra fast
Și cum putem încetini această cursă
Ce e ultra fast fashion și ce se ascunde în spatele prețurilor mici? Vorbim cu Elvys Sandu, președintele Mai Bine, organizație care dezvoltă proiecte de fashion alternativ. La final, trecem în revistă eforturile Uniunii Europene de a diminua impactul negativ pe care-l au textilele asupra mediului și a oamenilor.
Scriem despre asta ca răspuns la curiozitatea cititorilor lăsată în acest formular, unde mai așteptăm întrebări. Pe 9 iunie vor fi alegerile pentru Parlamentul European, unde tot mai multe partide extremiste amenință să atace politicile verzi (și nu numai) ale Uniunii Europene – Mihai Terheș de la AUR și Jorge Buxadé Villalba de la VOX sunt doar două persoane care și-au exprimat recent opoziția față de acestea.
De ce e așa ușor să comanzi de pe Shein de fapt?
De Patricia Cîrtog
În fiecare an de Paște, mama îmi cumpără haine. Până în gimnaziu, spunea că a venit Iepurașul, personajul care aduce cadouri. Apoi, am mers împreună din magazin în magazin (cu haine noi sau second-hand) să le alegem. Anul acesta, însă, am găsit pe pat o pungă gri, cu închidere zip, marca Shein. „De ce să mai umblu prin magazine?”, a zis. „E așa ușor și ieftin să comanzi de la ei”.
Am auzit asta și de la colegele de facultate, care au bugetul limitat, dar vor să aibă outfit potrivit pentru Vamă sau petreceri cu tematici.
Cadoul mamei e unul dintre cele un milion de pachete pe care Shein le livrează zilnic la nivel global. Marca lansează peste 860 de colecții noi anual și adaugă în aplicație între 2.000 și 10.000 de produse noi zilnic. Folosește inteligența artificială ca să descopere ce e popular și replică acele produse. Practicile Shein se încadrează în ultra fast fashion – companii care vând ieftin (tricouri cu 10 lei și cămăși cu 20) un volum mare de produse, din materiale de proastă calitate, realizate în timp-record. Ele depășesc valul fast fashion, popularizat de Zara și H&M la începutul anilor 2000.
De ce vorbim despre ultra fast fashion?
🛍️ Pentru că poluează. Industria textilă cauzează aproximativ 20% din poluarea globală a apei curate și 10% din emisiile de gaze cu efect de seră, mai mult decât toate zborurile și transporturile maritime.
🛍️ Pentru că procesul prin care se fac materialele textile, cum ar fi poliesterul, emană foarte mult dioxid de carbon, care scade calitatea aerului și afectează sănătatea oamenilor. Poliesterul conține plastic, iar acrilicul este format dintr-un polimer din petrol.
🛍️ 15% dintre produsele Shein analizate de cercetătorii de la Greenpeace Germania depășesc limita de substanțe chimice periculoase pentru sănătatea oamenilor, impusă de Uniunea Europeană.
🛍️ Consumatorii aruncă în medie 60% din hainele pe care le-au cumpărat în același an. Asta aproximativ 5 milioane de tone de haine aruncate anual în Uniunea Europeană, din care doar 1% sunt reciclate.
🛍️ Prețul acestor produse e unul nedrept. Sunt așa de ieftine pentru că personalul nu este plătit corespunzător. Unii angajați Shein lucrează până la 18 ore și produc 500 de articole zilnic, dar primesc doar 556 de dolari pe lună, cum arată o investigație din 2022 din Marea Britanie.
Totuși, mi-ar fi greu să o învinovățesc pe mama pentru că a cumpărat de pe Shein. E ieftin, aplicația e ușor de navigat și mulți oameni din jurul ei o folosesc. Tocmai de aceea, în Franța se dezbate o lege care să interzică reclamele și să impună o taxă extra pentru fiecare articol vândut de companiile ca Shein (între 5 și 10 euro). Legea ne amintește de începutul anilor ‘70, când Congresul din Statele Unite a interzis reclamele la țigări, deoarece creștea rata de consum și dependența de tutun. De asemenea, legislativul francez crede că aceste companii cresc impulsul oamenilor de a cumpăra lucruri noi pentru că folosesc practici ilegale de manipulare a consumatorilor – reduceri neautentice și practici agresive, ca recompensarea cu alte produse sau servicii pentru articolele cumpărate (gamification). Din acest motiv, săptămâna trecută Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului din România a anunțat că va verifica site-urile Temu și Shein. Se vor uita după acele practici care influențează comportamentul economic al cumpărătorilor, ca cele pe care le-am descris anterior.
Tot săptămâna trecută, Comisia Europeană a inclus Shein în lista de platforme online care trebuie să respecte Actul Serviciilor Digitale. Asta înseamnă că poate primi amenzi de 6% din venitul său total pentru încălcarea legii de protecție a consumatorilor, printre care se numără practici ca vânzarea de produse contrafăcute, care încalcă drepturile de proprietate sau sunt nesigure pentru sănătate. În plus, Shein va trebui să adauge pe platformă metode clare prin care consumatorii să poată raporta conținutul ilegal.
În România, legislația reglementează doar deșeurile textile, adică ce facem cu hainele după utilizare. Printre măsuri se numără colectarea separată a textilelor începând cu 1 ianuarie 2025. Asta presupune ca în spațiile publice să existe containere specifice textilelor, pe care noi nu le-am văzut în București și Cluj, orașele în care locuim. Colectarea materialelor textile în containere ar putea reduce numărul de haine care ajung să fie incinerate sau aruncate la gropile de gunoi, unde vor avea nevoie de sute de ani pentru a se degrada. În plus, tot de la această dată, producătorii sau importatorii de haine vor fi responsabili de gestionarea acelor deșeuri. Pentru acest lucru, Ministerul Mediului pune la dispoziție un program prin care să acopere până la 75% din costurile investițiilor în tratarea deșeurilor.
Ce faci cu hainele pe care nu le mai porți?
Elvys Sandu e președintele Mai bine, o asociație din Iași cu proiecte pentru sustenabilitate. Este designer și co-owner al brandului REDU, care colectează și transformă deșeurile textile post-industriale în resurse utile, ca haine, sacoșe sau borsete.
„În 2008, Anca, o colegă de la Mai bine, împreună cu alți prieteni de atunci a ținut ateliere cu copiii din centre de plasament, unde copiii pictau sacoșe din materiale textile. Apoi le vindeau, iar banii câștigați reveneau către tinerii respectivi prin organizarea de tabere sau alte activități”.
Prin proiectul REDU, ONG-ul a pus primele containere pentru deșeuri textile în Iași, acum nouă ani.
„Oricât de mult ai vrea să refolosești materialele respective, nu prea ai cum”, spune Elvys. „Calitatea lor e deplorabilă. Iar pe partea de reciclare e o situație care nici în Europa nu e bine pusă la punct. Pentru că nu se știe ce se colectează. Multe dintre hainele respective n-au etichete și chiar dacă au etichete nu știi niciodată dacă e cu adevărat ce scrie. Iar ca să poți să reciclezi un anumit produs, trebuie să știi exact compoziția lui.”
Așa că el ne îndeamnă să ne jucăm cu propriile haine, înainte să le aruncăm.
„Vezi dacă le mai poți repara, dacă le poți îmbunătăți. Să pui nu știu ce etichete sau nu știu ce desen pe ele ca să le mai prelungești viața. Orice gest care ajută la amânarea momentului în care te scapi de ele e infinit mai bun decât să le arunci la gunoi. Iar atunci când ai făcut toată analiza asta de produs și ți-ai dat seama că nu mai există nicio cale, caută o asociație către care poți să donezi hainele respective”.
Elvys a terminat design vestimentar la Facultatea de Arte din Iași unde și-a dat dizertația în slow fashion, un trend ce se bazează pe confecționarea hainelor din materiale sustenabile, într-un mod mai lent și mai durabil. Tatăl lui a fost croitor și cizmar, de unde a învățat că fiecare dintre noi trebuie să acordăm atenție specială atunci când vine vorba de haine – opus industriei ultra fast fashion.
Mai bine coordonează în România inițiativele Clean Clothes Campaign, o rețea globală care luptă pentru a da voce lucrătorilor din industria confecțiilor și a îmbrăcămintei sportive. Rapoartele realizate de ei au arătat în 2019 că unii angajați din industria textilă din România primesc 14% din salariul minim pe economie. Uite aici analiza mai amănunțită și aici o petiție pe care au susținut-o împreună cu Declic anul trecut pentru a cere Inditex, compania care deține Zara, Bershka și alte branduri, să plătească salarii decente angajatelor din fabricile românești.
Cum influențează Uniunea Europeană ce porți?
De Marian Ignat
Impactul negativ pe care industria textilă îl creează pe continent și în întreaga lume e bine cunoscut de către instituțiile europene – fie că e vorba de consumul de resurse, de exploatarea muncitorilor sau de prostul management al deșeurilor. Totuși, această conștientizare a apărut în termeni legislativi abia în ultimii ani, mai ales de când a fost adoptat Pactul Verde European (sau Ecologic, cum îi spune Ministerul Afacerilor Externe). Pactul a venit ca răspuns la protestele Fridays for Future din 2019.
Comisia Europeană și-a propus să abordeze mai serios problema fast fashionului și a industriei textile în general, de când a intrat Ursula von der Leyen în funcție. Trecem în revistă câteva dintre măsurile introduse, ca să vedem unde și în ce fel a intervenit legislația europeană în industria textilă.
✅UE cere mai mult de la companii
În ultima ședință plenară a Parlamentului European, la Strasbourg, s-a aprobat directiva privind „obligația de diligență” (n.r. due diligence), care trage companiile la răspundere privind impactul lor, cât și al partenerilor și furnizorilor, asupra naturii și a oamenilor. Concret, companiile din UE sau din afară, cu peste 1.000 de angajați sau cu peste 450 de milioane de euro profit global, vor trebui să facă un efort în plus pentru a reduce, preveni sau chiar a opri sclavia, munca minorilor, exploatarea prin muncă, pierderea biodiversității, poluarea sau distrugerea patrimoniului natural.
Acest lucru va fi posibil printr-o serie de standarde minime de „obligație de diligență” pe care vor trebui să le includă companiile în practicile interne, cum ar fi să identifice și să evalueze impactul negativ real sau potențial al companiei, să ia măsuri și să monitorizeze eficacitatea politicilor de diligență. De asemenea, aceste companii sunt obligate să-și facă un plan de tranziție către practici sustenabile, astfel încât să fie aliniate cu Acordul de la Paris.
Altfel, acestea riscă să plătească amenzi de până la 5% din cifra netă de afaceri la nivel mondial a companiilor și sunt responsabile pentru nerespectarea legii. El País scrie că după negocieri, directiva a suferit modificări importante și că va afecta acum mult mai puține companii decât era inițial propus – cu două treimi mai puține, spune WWF. Mai mult, publicația adaugă că „impactul său va fi, de asemenea, mai redus în sectoarele care sunt deosebit de sensibile la încălcările de mediu sau la exploatarea copiilor, cum ar fi industria textilă, mineritul, agricultura (inclusiv pescuitul și exploatarea forestieră) și construcțiile.”
♻️ Textilele se țin tot mai departe de groapa de gunoi
Economia circulară e pe agenda Comisiei Europene din 2015, când a fost adoptat primul plan de acțiune care a trasat câteva arii prioritare, cum e plasticul și risipa de alimente, dar care nu implica explicit și industria de textile. Acest lucru s-a schimbat odată cu adoptarea noului plan în 2020. UE definește economia circulară ca „un model de producție și de consum care presupune împărțirea, închirierea, reutilizarea, repararea, recondiționarea și reciclarea materialelor și produselor existente cât mai mult timp posibil” – astfel, ciclul de viață al unui produs se extinde, iar deșeurile se reduc.
Apropo, Comisia Europeană e și singura care are puterea de a face propuneri legislative, și pe care le co-aprobă Parlamentul European (PE) și Consiliul Uniunii Europene, după modificări și negocieri – ține minte asta în campania electorală.
Printre acțiunile propuse s-a numărat și reforma managementului deșeurilor. După prima revizuire a directivei în 2018, țările membre au fost obligate să implementeze măsuri de colectare separată „cel puțin pentru hârtie, metal, plastic și sticlă, iar până la 1 ianuarie 2025, și pentru textile”.
Primăvara aceasta, o nouă propunere de modificare a Directivei privind deșeurile a fost iarăși trimisă în Parlament. Una dintre măsurile noi vizează mecanismul de responsabilitate extinsă a producătorului – cum firmele de băuturi care introduc sticle de plastic pe piață sunt responsabile pentru reciclarea acestora, așa va fi de acum și pentru brandurile care produc sau importă produse textile. Din păcate, realitatea în România – pusă sub ochiul public de Recorder – arată că acest mecanism e doar pe hârtie, iar multe dintre firmele care se ocupă în acest moment de procesul de reciclare îngroașă cifrele de dragul profitului.
Nici în alte țări nu e mai roz. Doi jurnaliști din Suedia au arătat, prin dispozitive de urmărire, că niciun produs din cele pe care le-au lăsat în programul H&M de reciclare și reparare a hainelor nu au ajuns la partenerii de sortare prezentați pe site. Ele au fost vândute către trei societăți comerciale care exportă îmbrăcăminte second-hand, iar unele articole vestimentare în stare perfectă au ajuns în centre care le vor măcina, în loc să le vândă. O jachetă a ajuns în Africa, acolo unde sunt și unele dintre cele mai mari gropi de gunoi pentru haine din lume, un spațiu cu risc ridicat de îmbolnăvire și contaminare pentru oameni și mediul înconjurător.
În plus față de ce a propus Comisia, deputații europeni au inclus în lista produselor care intră sub incidența măsurii de responsabilitate extinsă lenjeria de pat, perdele, pălăriile, încălțămintea, saltelele și covoarele, inclusiv produse care conțin materiale legate de textile, cum ar fi pielea, pielea reconstituită, cauciucul sau plasticul. Aceștia au decis ca mecanismul să se aplice la 18 luni de la intrarea în vigoare a directivei și ca statele membre să asigure colectarea separată a textilelor pentru reutilizare și reciclare până la 1 ianuarie 2025. Aceste măsuri pot suferi modificări mai târziu în procesul de negociere cu Consiliul.
Organizațiile de mediu au aplaudat noile modificări, dar n-au ezitat să-și arate nemulțumirea față de nivelul de ambiție pe care îl setează. Aceștia spun că modificările ar fi trebui să seteze anul acesta un obiectiv de reducere a deșeurilor textile pentru 2032, în loc să amâne acest lucru pentru 2025. Mai mult, noile modificări nu aduc niciun sprijin real pentru „țările care suportă consecințele consumului excesiv de textile în Europa”, cum este Ghana.
📑 O strategie pentru 2030
În primăvara anului 2022, Comisia a publicat o strategie „pentru a crea un sector textil mai ecologic și mai competitiv”. Documentul prevede o serie de măsuri care vor intra treptat în legislația europeană ca legi noi sau ca modificări ale celor existente până în 2030. Iată două care te-ar putea interesa:
S-a aprobat regulamentul unde sunt stabilite noi cerințe obligatorii de proiectare ecologică pentru diverse produse, inclusiv textile. Earth.org scrie că acest regulament „vizează prelungirea duratei de viață a hainelor, stimulând companiile să devină mai circulare, făcând materialele mai durabile sau mai reciclabile, utilizând metode de vopsire fără apă, folosind deșeurile ca materie primă pentru țesături, aducând pe piață mai puține colecții și oferind consumatorilor servicii de reparații sau colecții second-hand”.
A fost introdusă inițiativa privind afirmațiile ecologice (n.r. Green Claims Initiative), care interzice utilizarea unor afirmații generale precum „verde”, „ecologic” sau „bun pentru mediu”, cu excepția cazului în care acestea sunt susținute de o etichetă ecologică recunoscută de UE sau de o altă autoritate.
Aceste măsuri arată bine pe hârtie, dar pentru că au fost introduse așa rapid, una după alta, în ultimii ani, trebuie să treacă testul timpului pentru a vedea ce impact creează și cum se adaptează autoritățile, companiile și consumatorii la valul de politici menite să reducă impactul asupra mediului și climei.
✨Extra:
👗 O listă de aplicații unde poți cumpăra sau vinde haine second-hand. Un alt articol despre impactul industriei și alternativele existente, de la Green Start-up.
👗 O listă de locuri la care poți dona hainele pe care nu le mai folosești. Verifică și ghidul de reciclare înainte.
👗 Uite aici cum poți verifica modul în care brandul de haine își tratează angajații.
👗 O analiză mai detaliată a aplicațiilor ca Shein în acest articol Panorama.
Acest newsletter e răspunsul la întrebările unor cititori/cititoare/cititorx despre industria fast fashion, impactul acesteia asupra mediului și abordarea autorităților în România.
În următoarele ediții, vom continua seria de răspunsuri la curiozitățile cititorilor despre tranziția verde în contextul Uniunii Europene. Pentru asta avem nevoie de ajutorul vostru: spuneți-ne în acest formular ce mituri ați auzit, ce întrebări, neclarități sau frustrări aveți legate de cum evoluează economia, politica și societatea europeană în drumul său spre neutralitate climatică. Orice gând ne poate fi de folos în procesul editorial.
Până data viitoare,
Patricia, Marian & echipa noua
Mulțumim Luisei Balaban pentru că are grijă de identitatea vizuală a acestui newsletter și Oanei Racheleanu pentru editare.
Și o sursă de brand-uri mai sustenabile https://goodonyou.eco/