Iau în serios candidații pentru Parlamentul European schimbările climatice și problemele de mediu?
Vezi cum se reflectă aceste subiecte în programele politice ale șase partide și al unui independent
Schimbările climatice au un impact major în viețile noastre, dar europarlamentarii au puterea să amelioreze efectele acestui fenomen și să combată cauzele care le alimentează. Am analizat programele politice ale principalelor partide și al unui candidat independent, ca să înțeleg în ce măsură sunt candidații racordați la cele mai stringente problemele ale lumii.
Sper ca această ediție să răspundă cititorilor care ne-au scris în acest formular că ar vrea să știe mai multe despre candidații care militează pentru combaterea schimbărilor climatice.
Disclaimer: nu toate declarațiile politice prezentate aici au putut fi verificate. Varianta completă a acestei analize este publicată pe Libertatea.
Ultimul Raport privind Riscurile Globale publicat de World Economic Forum la începutul acestui an clasează problemele de mediu ca fiind cele mai severe riscuri ale lumii în următorii 10 ani. Fenomenele meteorologice extreme sunt cap de listă, urmate de schimbările critice ale sistemelor Pământului (adică geosfera, biosfera, criosfera, hidrosfera și atmosfera), pierderea biodiversității, prăbușirea ecosistemelor și deficitul de resurse naturale.
Agenția Europeană de Mediu subliniază într-un raport recent că schimbările climatice au deja un impact asupra vieții de zi cu zi a europenilor și că efectele vor continua să fie resimțite și în viitorul apropiat. Nu e de mirare că Serviciul Copernicus privind Schimbările Climatice a numit mai 2024 „a 12-a lună consecutivă cu temperaturi record la nivel global”. Europa va continua să se încălzească, unele regiuni ale sale vor deveni mai uscate, în timp ce altele mai umede, iar aceste schimbări „vor avea un impact nu doar asupra sănătății noastre, ci și asupra ecosistemelor de care depindem”, descrie Agenția.
Dar avem o unealtă la îndemână, în fața acestor mari schimbări și amenințări, cu potențialul de a lua frâiele și a schimba cursul drumului spre care ne îndreptăm ca societate: alegerile de anul acesta. Pe 9 iunie, românii vor alege, pentru Parlamentul European, dintr-o ofertă de 12 partide și patru candidați independenți. Uniunea Europeană s-a angajat legal ca până în 2030 să reducă cu 55% emisiile cu efect de seră, comparativ cu cele din 1990. Asta înseamnă să refacă habitatele deteriorate și să depună eforturi mari în a reforma sursele de energie, transportul, agricultura și industriile de pe întreg teritoriul acesteia.
În România, mai multe studii arată că 70-80% dintre cetățeni sunt de părere că schimbările climatice sunt reale și produc efecte vizibile. Pare că suntem conștienți, dar ne lipsește voința de a acționa. Pentru că o putere (și responsabilitate!) mare de a acționa stă în mâinile europarlamentarilor, m-am întrebat cât de serios sunt reflectate aceste probleme în programele politice ale candidaților? Și cum au votat cei care cer să fie realeși, după unul sau mai multe mandate petrecute la Bruxelles și Strasbourg?
Așa că mi-am propus să analizez programele lor politice. M-am uitat specific la patru teme: schimbările climatice, sursele de energie, agricultura și biodiversitatea, primele trei fiind discutate în ediția acestui newsletter. Am menționat, pe alocuri, și alte subiecte din sfera tranziției verzi pentru care militează candidații, cum ar fi industria.
Dar înainte de asta, un pic de context.
Candidații și șansele lor la un loc în Parlamentul European
În cursa de anul acesta sunt 12 partide și patru candidați independenți. Iată ordinea în care vor apărea pe buletin: UDMR, Alianța PSD-PNL, REPER, AUR, PUSL, Alianța Dreapta Unită, România Socialistă, Partidul România Mare, Partidul Patrioților, Alternativa Dreaptă, S.O.S România, Partidul Diaspora Unită, Paula Pîrvănescu, Vlad Gheorghe, Nicu Ștefănuță și Silvestru Șoșoacă.
Ca să câștige unul dintre cele 33 de locuri alocate României în Parlamentul European, partidele politice trebuie să atingă pragul de 5% din totalul de voturi exprimate, în timp ce independenții au nevoie de doar 3%. Pentru alianțe electorale sau politice, la pragul de 5% se adaugă încă 3% pentru al doilea membru al alianței și, de la al treilea, încă un procent, dar fără să depășească 10%. De exemplu, Alianța PSD-PNL are nevoie de doar 8% din totalul de voturi valabil exprimate, în timp ce Alianța Dreapta Unită, formată din USR, PMP și Forța Dreptei, are nevoie de 9%.
Dintre toți cei înscriși în cursă, conform mai multor sondaje (INSCOP și SocioPol) pare că au șanse să depășească pragul doar Alianța PSD PNL (43,7-47%), AUR (17,5-21%), Dreapta Unită (14,1-15%) și UDMR (5-6%). Se apropie de prag S.O.S România (2-4,4%), Partidul Diaspora Unită (2,8%), Partidul România Mare (1,9%), REPER (1,3-4%) și independenții Nicu Ștefănuță (1,9%), Vlad Gheorghe (1,9%) și Silvestru Șoșoacă (1,5%).
Din considerente pragmatice, voi analiza doar programele (acolo unde ele există) principalelor partide și ale candidatului independent Nicu Ștefănuță care au cele mai mari șanse să intre în Parlamentul European și, deci, să-și pună viziunea în aplicare. Sau să voteze pe bâjbâite.
Schimbările climatice – amenințarea globală despre care abia se vorbește în programele politice ale candidaților
În ciuda faptului că Pactul Verde European, propus ca să rezolve cauzele care alimentează schimbările climatice, a avut cele mai multe inițiative anunțate și propuse spre legiferare în acest mandat, principalele partide politice în cursa de la europarlamentare preferă să vorbească despre chestiuni generale, cum ar fi „mai puțină birocrație în Uniunea Europeană” sau „combaterea corupției”. Pactul este planul Comisiei Europene de a face Uniunea neutră climatic până în 2050 și este un pilon esențial al politicii publice europene cu impact major asupra multor altor arii.
UDMR spune că UE „ar trebui să își adapteze obiectivele ambițioase în materie de climă la potențialul economic și la toleranța socială a statelor membre”. Partidul crede că reglementările venite de la Bruxelles „nu numai că nu sunt în concordanță cu realitatea, dar impun și sarcini uriașe pentru cetățeni”. Asta deși ultimul sondaj făcut de Comisia Europeană în perioada mai-iunie 2023, arată că „93% dintre cetățenii UE consideră că schimbările climatice reprezintă o problemă gravă” și că „67% consideră că guvernele naționale nu fac suficient pentru a combate schimbările climatice”. Partidul crede și că „introducerea unei taxe europene pe carbon va distruge competitivitatea industriei și va alunga investitorii”.
Alianța Dreapta Unită, AUR și S.O.S România nu fac trimitere la schimbările climatice. REPER menționează acest fenomen în punctul dedicat agriculturii (detaliat mai jos), iar Alianța PSD-PNL se mândrește că a ajutat „procesul de trecere la o economie cu mai puțină poluare prin obținerea a 2 miliarde de euro pentru România din Fondul Tranziției Juste, dedicat reducerii emisiilor generate de activitatea economică.” În ce privește Alianța, nu e conturată vreo viziune comună clară, decât aceea că vor „un mediu mai curat pentru viitoarele generații”.
Doar independentul Nicu Ștefănuță vorbește pe site-ul său de campanie cu subiect și predicat despre schimbările climatice. „Nu vreau ca copilul meu [...] să trăiască în plin dezastru climatic” scrie acesta, motiv pentru care crede că rolul Uniunii Europene este acela de „motor al luptei împotriva schimbărilor climatice”. Pentru a răspunde la încălzirea climatică, Ștefănuță propune ca orașele să fie acoperite de o suprafață de vegetație proporțională cu numărul cetățenilor. Iar Uniunea Europeană să „devină mai primitoare cu refugiații și migranții” care vor crește „drastic” din cauza schimbărilor climatice.
Cât contează tranziția către o agricultură sustenabilă în programele politice ale candidaților pentru Parlamentul European?
Una dintre problemele cele mai mari ale fermierilor este seceta. Deșertificarea din sudul României a fost recent subiect de discuție la nivel național și a tot apărut în ultimele luni și chiar ani în spațiul public. Fără îndoială, schimbările climatice vor continua să intensifice aceste fenomene, la care se adaugă ploile torențiale și grindina de mari dimesiuni, alte două riscuri la care sunt expuși fermierii.
Alianța PSD-PNL se pare că n-a fost impresionată de declarația lui Mircea Fechet, ministrul Mediului, despre „deșertul [care] înghite suprafața arabilă” din Dolj. Planul acesteia pentru agricultură are în centru „profitabilitatea”, nu sustenabilitatea – ea militează pentru „interesele agricultorilor români” (oricare ar fi ele), creșterea subvențiilor și sprijinirea „deosebită” a tinerilor fermieri. Din același motiv se laudă că au și „protejat fermierii din România” de „țintele nejustificate privind reducerea pesticidelor”, în ciuda faptului că Agenția Europeană pentru Mediu arată contrariul. „Utilizarea pe scară largă a pesticidelor este o sursă majoră de poluare, care contaminează apa, solul și aerul, duce la pierderea biodiversității și determină rezistența la dăunători”, scrie Agenția într-un briefing din 2023. Mai mult, Serviciul Comunitar de Informare în Domeniul Cercetării și Dezvoltării al Uniunii Europene a publicat recent un articol despre modul în care reducerea utilizării pesticidelor poate fi totuși profitabilă.
Un candidat care militează pentru reducerea pesticidelor în programul politic este Nicu Ștefănuță, care vrea „interzicerea tuturor pesticidelor periculoase pentru sănătatea omului și a animalelor”. Chiar dacă mai puțin explicit, și AUR are o poziție similară, prin susținerea „produselor organice, naturale”.
Majoritatea candidaților militează pentru sprijinirea fermierilor, micilor producători și a produselor locale. Sunt câteva lucruri care îi diferențiază. De exemplu, S.O.S România vrea să atragă fonduri europene pentru sisteme de irigații, Ștefănuță încurajează subvențiile care sprijină aportul pozitiv adus de fermieri mediului înconjurător, iar Alianța Dreapta Unită susține existența unor „mecanisme de gestionare a riscurilor în agricultură pentru a combate mai eficient eventualele situații de calamitate”.
REPER, formațiunea politică apărută după ce mai mulți membri ai USR au plecat din partid, are însă un limbaj mai puțin criptic comparativ cu foștii lor colegi . Poziția acesteia este racordată la realitatea adaptării politicilor agricole, care să răspundă „atât imperativelor economice și sociale ale agriculturii și spațiului rural, cât și celor legate de mediu, de schimbări climatice, pierderea biodiversității și degradarea solului”.
Ne întoarcem la cărbune sau mergem înainte către sisteme de energie curate și sustenabile?
Când vine vorba de energie regenerabilă, există un oarecare consens din partea tuturor candidaților analizați, că România și UE trebuie să investească resurse pentru a-și extinde capacitățile de producție, inclusiv în ceea ce privește susținerea prosumatorilor, eficiența energetică sau dezvoltarea infrastructurii.
O anomalie la nivel de discurs politic este S.O.S România, care își propune să redeschidă minele de cărbune și să „[apere] dreptul românilor de a folosi lemnele de foc și centralele pe gaz”. Și AUR vrea ca „zăcămintele de petrol”, cărbune și „multe altele [...] să fie exploatate și prelucrate de companii românești care să asigure independența strategică”. Cărbunele este sursa de energie cea mai poluantă dintre toate variantele existente, motiv pentru care România a introdus în lege eliminarea treptată a acesteia (huilă și lignit) până în 2032.
Dreapta Unită are un discurs moderat pe subiectul energiei regenerabile, pe alocuri contradictoriu. Pe de o parte, membrii partidului cer ca UE să aibă o „abordare echilibrată”, care „să asigure un ritm sustenabil și eficient al tranziției, care să nu afecteze dezvoltarea economică și să nu pună o presiune nesustenabilă pe guverne și economiile europene”. Pe de altă parte, recunosc că „tranziția la surse de energie mai puțin sau deloc poluante este o necesitate care nu poate fi pusă la îndoială”. Alianța se înscrie pe lista actorilor politici care susțin exploatarea resurselor fosile de gaz, pe care-l consideră „combustibil verde de tranziție”, chiar dacă emisiile de metan, care provin din arderea gazului, sunt de 80 de ori mai puternice în a încălzi planeta decât dioxidul de carbon – pe o perioadă de 20 de ani.
AUR vrea să extindă „eforturile de explorare în Marea Neagră, prin studii seismice și foraje de explorare, care să conducă la identificarea rezervelor suplimentare de gaze”. Conform unui studiu abia lansat, Marea Neagră se află sub presiunea unor fenomene precum eutrofizarea, poluarea, microplasticele, pescuitul excesiv și a speciilor invazive, pe lângă impactul schimbărilor climatice și intensificarea activităților militare din zonă. Mai mult, există deja un proiect în mare, Neptun Deep, care ar putea extrage 100 miliarde metri cubi de gaze fosile pe o perioadă de 20 de ani și va face România cel mai mare producător de gaze din UE. AUR susține și „finanțarea cu prioritate a producției de panouri solare și fotovoltaice” și își dorește să propună în Parlamentul European „un plan în acest sens pe întreaga UE”. Doar că există unul deja, se numește Planul Industrial al Pactului Verde European (n.r. Green Deal Industrial Plan) și vizează „creșterea masivă a dezvoltării tehnologice, a producției de manufactură și a instalării de echipamente cu zero emisii nete și a aprovizionării cu energie”. Mai mult, există deja și o strategie a Uniunii privind energia solară, care impune instalarea panourilor pe toate clădirile publice și comerciale noi, începând cu 2026.
UDMR crede că „eliminarea motoarelor cu combustie internă și electrificarea forțată a mobilității sunt greșeli majore”. Această declarație vine în contextul în care UE a impus în 2023 o interdicție pe mașinile noi care emit dioxid de carbon începând cu 2035 și urmează să revizuiască acest obiectiv în 2026.
Dreapta Unită, AUR și UDMR se aliniază ca viziune și când vine vorba de energia nucleară – ele susțin în mod explicit investițiile în această tehnologie, deși există informații care ar trebui să-i facă pe politicieni mai prudenți în a investi banii publici în acest domeniu. De pildă, Think Thank-ul Energy Policy Group scrie într-un raport publicat anul trecut că „centralele nucleare sunt complexe și costisitoare, cu termene de execuție lungi” și că „istoria recentă oferă mai multe cazuri de proiecte cu probleme, cu întârzieri de peste un deceniu, depășiri de costuri de (zeci de) miliarde de dolari și litigii juridice prelungite”.
Cum au performat candidații în mandatul curent?
Biroul European de Mediu, cea mai mare rețea de organizații cetățenești de mediu din Europa, a analizat activitățile europarlamentarilor și a grupurilor politice din care fac parte și a realizat o clasificare în funcție de scorurile obținute. Biroul a evaluat voturile asupra a 30 de legi ale UE, împărțite în următoarele categorii: tranziție neutră din punct de vedere climatic și echitabilă din punct de vedere social; pozitivitate față de natură, poluare zero și economie circulară. Mai mult, organizația a evaluat și dacă voturile pe anumite amendamente legislative au fost în concordanță cu sugestiile date de experți în domeniu.
Scorul cel mai mare l-au obținut Alianța Verzilor și cea Liberă Europeană, la care doar un singur candidat român este afiliat – Nicu Ștefănuță –, urmată de Stânga (unde nu avem niciun afiliat român în legislatura curentă), Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților (S&D) și, mult mai jos, Renew. Cele mai mici scoruri le au Partidul Popular European (EPP), Conservatorii și Reformiștii Europeni, și grupul Identitate și Democrație.
E greu de imaginat cum vor lua decizii comune Alianța PSD-PNL care fac parte din familii complet diferite – S&D respectiv EPP. Aceeași întrebare poate fi pusă și Alianței Dreapta Unită, unde USR, afiliat Renew, se clasează totuși cu un scor peste medie față de Partidul Mișcarea Populară, care este la coada listei, fiind afiliat cu EPP.
REPER este și el afiliat cu Renew, UDMR cu EPP, AUR cel mai probabil va fi în grupul Conservatorilor și al Reformiștilor Europeni, unde se află deja Cristian Terheș, iar S.O.S România, dacă trece pragul, probabil se va alătura grupului Identitate și Democrație. Așa cum o arată mai multe analize, eurodeputații de extremă-dreapta vor fi mai numeroși decât cei din EPP în următorul Parlament, ceea ce va afecta în mod direct ambiția și calitatea politicilor verzi. Asta o arată atât discursul și programele lor politice, dar mai ales activitatea din Parlamentul European.
Ce faci dacă ești încă nehotărât?
Analiza aceasta a atins o plajă restrânsă de partide și candidați, cât și una de teme de interes. Însă, în era tehnologiei în care trăim, există o aplicație sau un website aproape pentru orice. Uite două instrumente care ți-ar putea fi de folos să te hotărăști cu cine votezi:
La nivel național, Declic a făcut un site care îți sugerează ce candidați ți s-ar părea potriviți la europarlamentare, în funcție de ce te interesează. Organizația i-au analizat atât pe cei din actualul mandat, cât și pe cei care debutează, dar care au avut poziționări publice pe diverse teme, cum ar fi calitatea aerului sau schimbări climatice. Au o categorie special dedicată tinerilor interesați de candidați care au dovedit, prin voturile lor, că pot face „mai bine planetei” – majoritatea din fosta formațiune USR-PLUS, care se regăsesc acum la REPER, Alianța Dreapta Unită sau candidează independent.
La nivel european, o echipă de tineri a făcut o aplicație de tip dating care, după ce glisezi la stânga sau la dreapta în funcție de cât de mult ești de acord cu anumite declarații, îți arată compatibilitatea în procente cu grupurile europene. Te ajută să vezi și care e cel mai apropiat ideologic partid de nevoile și dorințele tale de alegător, în cazul în care opțiunea principală nu este disponibilă sau nu are șanse să treacă pragul în România – spre exemplu Stânga (n.r. The Left).
Acum e rândul tău să acționezi
Deși ne confruntăm cu o criză climatică și a biodiversității fără precedent, am arătat prin această analiză că prioritățile candidaților, în cea mai mare măsură, nu sunt acolo unde ar trebui să fie pentru a le combate. Am văzut totuși și propuneri promițătoare, care ar putea câtuși de puțin să satisfacă și electoratul preocupat de problemele de mediu și climă.
Dacă vrei să treci personal prin planurile electorale ale partidelor și ale candidaților independenți, aici sunt cele analizate anterior: Alianța PSD-PNL, AUR, Alianța Dreapta Unită, UDMR, S.O.S România, REPER și Nicu Ștefănuță.
Europarlamentarii au puterea de a schimba cursul următorilor ani, dar combustibilul care alimentează direcția în care vom merge este votul fiecărui alegător. Sper să fie suficiente analiza din acest material și uneltele prezentate ca să iei cea mai bună decizie din opțiunile disponibile.
Aceasta este penultima ediție din seria noua grijă: alegerile europarlamentare, activitate sprijinită de un mini-grant primit prin Digital Activism Accelerator, program al TechSoup Global Network, implementat de Funky Citizens.
Revenim, săptămâna viitoare, cu o ediție dedicată rezultatelor și cum vor influența acestea Pactul Verde European.
Până atunci, să ne întâlnim la urnele de vot,
Marian & echipa noua
Mulțumim Luisei Balaban pentru că are grijă de identitatea vizuală a acestui newsletter și Oanei Racheleanu pentru editare.