It’s getting hot in here 🥵 …
Între dorința de refacere a naturii și eco-anxietate
Zilele trecute a fost înregistrată cea mai caldă săptămână pe Pământ. Joi, temperatura medie mondială a fost de 17,23 grade Celsius, iar ultimul record a fost de 16,92 în August 2016.
O cauză a acestei încălziri este legată de faptul că apele din Oceanul Pacific au devenit mai calde decât de obicei, un fenomen meteorologic global numit El Niño. El Niño împinge apa caldă din Oceanul Pacific spre est și determină jetul de curent din Pacific să se deplaseze la sud de poziția sa obișnuită. Deplasarea impactează temperatura de la nivelul solului care crește cu aproximativ 0,2 grade Celsius. Sunt 90% șanse ca fenomenul să continue până la sfârșitul anului, ne anunță Organizația Meteorologică Mondială.
Mai mult, folosirea combustibililor fosili în transporturi, zootehnia și dezvoltarea industrială duc la creșterea temperaturii. În fața acestor date, secretarul general ONU declară că „schimbările climatice sunt scăpate de sub control” și îndeamnă la asumarea deciziilor cheie pentru a încetini fenomenul.
… Cum te simți acum?
Când am citit știrea asta, îmi luam o cafea to go într-un pahar de unică folosință cu capac deasupra, ca să nu vărs în mașină. Mâncam un baton cu cereale.
Mi-a fost frică. M-am simțit vinovată, cu tot plasticul pe care îl aveam în mână. Iar când mă gândesc la problemele climatice, lucrurile par incerte, impredictibile și incontrolabile.
Știm tot mai mult despre criza climatică, așa că începem să ne întrebăm cum influențează ce simțim și cum acționăm. De exemplu, un studiu global din 2021 arată că 60% dintre tinerii cu vârste între 16-25 de ani se simt îngrijorați pentru problemele de mediu.
Cum spui când problemele climatice te sperie?
Am început să ne întrebăm cum ne raportăm la ceea ce simțim legat de problemele climatice de aproximativ 10 ani. Unul dintre cei mai pomeniți termeni este eco-anxietatea – teama sau stresul pentru distrugerea mediului înconjurător.
În domeniul psihologiei, eco-anxietatea nu are o definiție clară și nu este folosită pentru a numi un diagnostic. Mai degrabă, se încearcă recunoașterea faptului că da, știrile și informațiile despre distrugerea planetei ne afectează și ne influențează comportamentul.
Cum trăim eco-anxietatea?
Eco-anxietatea poate fi o călătorie prin șoc, negare, frustrare sau furie. Tinerii și oamenii conectați cu natura sunt mai vulnerabili la acest cumul de emoții. În fața stresului, a fricii și a neputinței, mulți suferă în singurătate, se resemnează, se îndepărtează de acțiuni pentru mediu. Alții transformă furia în participarea la proteste sau diverse activități de protejare a mediului.
Colega noastră, Oana Racheleanu, a scris anul trecut un articol bine documentat despre eco-anxietate. După ce povestește propria experiență, Oana prezintă părerea mai multor specialiști de mediu și a unei psihoterapeute. La final, te lasă cu o listă de resurse pe acest subiect.
„Pentru mine, procesul scrierii a fost unul terapeutic”, spune Oana. „Am văzut că nu sunt singura care se confruntă cu teama aceasta pentru viitorul Planetei, dar și că poți găsi căi prin care să acționezi pentru protejarea mediului, fără să te lași copleșit. N-am mai scris știri, ci doar materiale mai aprofundate, nu m-am mai lăsat bombardată de informații. Încerc în continuare să am un impact cât mai mic asupra mediului, pe cât posibil, dar nu mă mai cert când nu-mi iese. Mă concentrez pe pașii mici și pe consecvență, astfel că nu mă mai doboară anxietatea”.
Cercetătorii ne avertizează că vara aceasta, chiar dacă a înregistrat cea mai caldă săptămână pe Pământ, ar putea fi și cea mai răcoroasă vară pe care o vom trăi de acum încolo. Anxietatea ar putea afecta din ce în ce mai multe persoane, mai ales dintre cei tineri care cresc într-o lume bombardată de știri și evenimente catastrofale, așa că înțelegerea acestor emoții e esențială pentru a nu rămâne paralizați în fața crizei climatice.
În altă ordine de idei,
→ Miercuri se dă votul decisiv pentru Legea Uniunii Europene privind Refacerea Naturii (Nature Restoration Law) pe care a fost mare vâlvă în ultima perioadă. Legea își propune să aducă în stare bună, până în 2030, cel puțin 30% din habitatele din ecosistemele terestre, costiere, de apă dulce și marine, care nu se află într-o stare favorabilă de conservare. Până în 2050, toate aceste habitate ar trebui să fie complet restaurate.
După ce a fost amendată de Consiliul UE (unde s-au reunit miniștrii de mediu), propunerea s-a întors în comisia de resort a Parlamentului European. Aici, conservatorii de la Partidul Popular European (EPP) au vrut să respingă complet legea, o opțiune radicală, rar folosită. Mai avea nevoie de doar un vot ca să treacă. După ce a fost amânată pentru alte dezbateri la final de iunie, propunerea va fi votată mâine în plen, inițial pentru a vedea dacă există o majoritate în favoarea respingerii ei. În cazul în care nu există majoritate, se va vota asupra oricăror amendamente.
Comisia Europeană, cea care a și făcut propunerea legislativă, a estimat că peste 80% din habitatele europene se află într-o stare precară, cele mai afectate fiind turbăriile (peatlands), pajiștile și dunele. Un vot favorabil pentru această lege este crucial.
→ Unul dintre obiectivele Legii Refacerii Naturii privește și declinul polenizatorilor, care face obiectul campaniei To BEE or NOT to BEE a organizației WWF România. Aproape 3/4 din culturile agricole din lume depind, cel puțin parțial, de albine și de alți polenizatori, care sunt în pericol din cauza pesticidelor și a insecticidelor, a schimbărilor climatice, a pierderii habitatelor și a resurselor de hrană.
WWF România a inițiat o petiție pe care te îndemnăm și noi să o semnezi aci. Ea cere ca Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale să realizeze participativ și pe baze științifice un plan național de acțiune pentru conservarea polenizatorilor.
Amânarea proiectării și implementării acestui plan implică pierderea unor specii de polenizatori și periclitarea securității alimentare. Petiția arată că 37% din speciile de albine din Europa au populații în scădere, din care 9.1% sunt în pragul dispariției, 31% din speciile de fluturi de asemenea au populații în scădere, din care 9% sunt amenințate cu dispariția.
Dar de ce te-ar interesa că mor fluturii și albinele? Pe lângă importanța lor în ecosistemele în care se află, alimente precum nucile, fructele, boabele de cafea și de soia, avocado și multe altele sunt dependente de polenizarea insectelor. Hrana noastră va fi direct afectată de declinul acestora.
Pe final, te lăsăm cu acest spot al campaniei WWF care ilustrează hiperbolic un viitor lipsit de polenizatori. Cât despre Legea Refacerii Naturii, societatea civilă a pus laolaltă toate argumentele pentru care legea trebuie să fie votată, pe care le găsești aici. Nu de alta, dar grupul EPP a împrăștiat fake news cum că legea ar obliga unele orașe să se transforme în păduri. Evident, fals :).
Pe curând,
Patricia, Marian & echipa