Relația dintre agricultură și schimbări climatice
Și cum o putem influența cu un vot
Ce înseamnă o ai o fermă ecologică și să fii custode al naturii? Întâi, redăm o conversație cu Roxana Zaha, agricultoare care produce hrană sustenabilă. Apoi, trecem în revistă câteva dintre efectele negative ale agriculturii tradiționale asupra planetei. La final, punem în perspectivă neajunsurile politicilor UE și miza alegerilor de pe 9 iunie, cu ajutorul Miei Mancini, coordonatoarea alianței Good Food Good Farming.
Scriem despre aceste subiecte ca răspuns la întrebările cititorilor lăsate în acest formular, încă deschis pentru sugestii.
Ce înseamnă să-ți cultivi hrana?
De Patricia Cîrtog
Roxana Zaha, agricultor, îngrijește de trei ani o parcelă de pământ din Râul Alb, județul Hunedoara. Alături de soțul și părinții ei, cultivă plante și legume de sezon, pe care le vinde în pachete fixe pe site-ul lor și livrează în Alba Iulia sau Cluj. Acum, pe terenul ei poți vedea căpșuni, salată verde, ceapă, spanac.
„Când îți cultivi hrana, îți dai seama cât de mult efort e în spate”, spune Roxana. „Te face să vrei să găsești moduri noi de a o găti, pentru că te gândești: am chestia asta crescută de mine, i-a luat patru luni să crească, trebuie să o transform în ceva. Dispare alienarea asta dintre om și produs”.
A făcut cercetare în politici de sărăcie, studii rurale și comunități afectate de schimbări climatice la Universitatea Națională Maynooth din Irlanda. În timpul studiilor, citea despre plante și risipa alimentară, așa că, după ce a absolvit, s-a hotărât să se întoarcă acasă și să deschidă o fermă ecologică. „Din ea îmi iau un venit stabil, decent și am creat și o platformă pentru a vorbi despre lanțurile globale de producție, mâncarea pe care o mâncăm”.
Roxana, 32 de ani, mamă a doi copii, provine dintr-o familie de fermieri. „I-am văzut pe ai mei iubind plantele. Vedeam un respect și o reverență față de plante, pe care mi le-au transmis”.
Tatăl, pensionar, o ajută cu muncile fizice de la fermă, cum ar fi irigatul. Mama, profesoară, o ajută mai ales cu livrările. Părinții ei practică agricultura convențională în grădina lor din comuna Hațeg – dau cu sapa, fac rânduri la cartofi.
„Ce a fost deosebit a fost atitudinea lor față de plante, grija lor. Faptul că pentru ei plantele aveau dimensiunea asta aproape umană”.
Urmează să citești fragmente din discuția* pe care am avut-o cu Roxana ca să înțeleg mai bine ce înseamnă să faci tipul de agricultură pe care îl practică ea.
Ce agricultură practici?
Agricultura regenerativă e un tip de agricultură care are la bază solul, nu planta. Nu mă interesează să scot producție sau să cresc un morcov frumos, ci să am pământ sănătos, care se comportă așa cum îi e natura. Să cultiv, să semăn ceva este un gest de artificialitate, nu las natura să crească așa cum știe ea. Dar pentru că am totuși o grădină și îmi doresc ca în jurul ei lucrurile să nu fie într-un dezechilibru pentru că am intervenit eu, atunci e nevoie să fiu un custode al naturii.
Ce înseamnă să fii custode al naturii?
🌾Am grijă ca acelui pământ să-i fie îndeplinite condițiile să fie un pământ fericit.
🌾Nu folosesc fertilizanți chimici, pesticide sau soluții antifungice.
🌾Cultiv direct în compost, care e o materie organică, fermentată și maturată. Acopăr solul cu un strat de 25 de centimetri, care acționează și ca mediu de mulcire – adică protejează solul de uscare, eroziune și temperaturi scăzute. Compostul nu are semințe de buruieni, așa că acestea nu mai cresc și nu trebuie să pun erbicid sau să folosesc alte metode de a le elimina.
🌾Mă asigur că nu distrug rețeaua fungică naturală, care e specifică și normală în păduri și peste tot – nu folosesc erbicide sau pesticide.
🌾Mă asigur că păsările vin în continuare. Că șopârlele, șerpii, râmele și buburuzele găsesc un mediu sigur la mine în fermă – nu folosesc substanțe care să le anihileze.
Se văd efectele schimbărilor climatice în grădina ta?
Cultivarea plantelor se bazează pe o consecvență a vremii, însă schimbările climatice produc haos în natură. De exemplu, în sezonul ăsta s-au văzut stări meteo foarte haotice și foarte diferite de la o zi la alta, de la o săptămână la alta, de la un sezon la altul. Am avut primăvara falsă, care s-a instalat în martie. Au fost zile la rând, timp de două săptămâni, între 20 și 30 de grade, în luna martie și aprilie.
Vegetația a intrat în primăvară ca și cum era început de mai – au început să înflorească pomii, să crească mult plantele. Apoi, la sfârșit de aprilie, au fost nopți cu minus cinci grade care au distrus recolte întregi în toată țara. Noi, de exemplu, am pierdut absolut toate merele din livada cu peste 1.000 de pomi. E o pierdere foarte mare. Ceapa era relativ mare. Când a venit frigul, a început să facă floare, care este ultimul proces al creșterii cepei, din toamnă, după ce s-a făcut bulb, așa că nu va mai crește niciodată rădăcina. Fructele căpșunilor sunt complet malformate.
Din cauza căldurii excesive și insectele s-au trezit la viață – bondarii, buburuzele, care sunt benefice ecosistemului unei ferme –, dar și cele dăunătoare. Prin ger, au murit toate.
În plus, Europa de Est suferă enorm din lipsa unei ierni adevărate. La noi a nins o singură dată iarna asta, cu toate că suntem în zonă submontană și iernile la noi erau cu zăpadă multă, cu ger. Sunt excesiv de calde, ceea ce afectează tare solul, plantele, hibernarea, absolut tot.
*Interviul a fost editat pentru claritate.
Miza agriculturii și a alimentației sustenabile în contextul alegerilor europarlamentare și al crizei climatice
De Marian Ignat
La final de aprilie, am organizat cu WWF ateliere în mai multe școli din Brașov și Bistrița, despre schimbări climatice și ce înseamnă un oraș verde, în calitate de specialist în implicarea civică a tinerilor. Ne-am întâlnit cu peste 150 de elevi între 11 și 17 ani. Cei mai mulți știau de impactul transportului și al pesticidelor care dăunează solului și sănătății umane, dar efectele meniurilor de zi cu zi se resimt mai departe de aceste arii.
Credem așadar că este important să ne uităm la rolul agriculturii și al alimentației sustenabile, la cum rezultatul alegerilor poate decide dacă și cât va progresa Uniunea Europeană în direcția unui sistem alimentar adaptat schimbărilor climatice și în concordanță cu natura.
Cât de rău poate să fie?
Agricultura, silvicultura și utilizarea terenurilor în alte scopuri produc anual între 13-21% din emisiile cu efect de seră. Ultima evaluare a IPCC din 2023, care durează șapte-opt ani, subliniază că „emisiile arată în mare parte neschimbate” față de perioada 2007-2014. Despăduririle sunt principala cauză a emisiilor de dioxid de carbon, iar agricultura este un factor major al creșterii emisiilor antropice de metan și protoxid de azot.
Aproape 90% din defrișările la nivel global din perioada 2000-2018 au fost cauzate de expansiuni agricole: 49.60% pentru culturi, în principal pentru producția de ulei de palmier și soia, iar 38,46% pentru pășunat. Mănâncă omenirea atât de multă soia? Nicidecum, mai mult de trei sferturi (77%) la nivel mondial este folosită pentru hrana animalelor destinate producției de carne și lactate.
Defrișările nu sunt singurul mod prin care agricultura industrială creează un impact negativ asupra planetei. E un întreg ciclu.
Creșterea vacilor, de exemplu, este al doilea cel mai mare contributor la încălzirea climei – metanul pe care îl emit în timpul digestiei este de 27-30 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon pe o perioadă de 100 de ani. Pentru a facilita creșterea și producția culturilor cu care sunt hrănite animalele, dar și oamenii, agricultorii folosesc fertilizanți (nitrogen, fosfor, potasiu, sulf etc.). Iar pentru a combate dăunătorii – pesticide. Protoxidul de azot e un gaz care se emite atunci când se aplică fertilizanți și este de 265 de ori mai puternic decât CO2, pe aceeași perioadă. În plus, îngrășământul nu provine întotdeauna din materie organică. El poate fi și sintetic și este produs din gaze fosile sau minereuri, proces care eliberează la rândul său emisii cu efect de seră.
Consumul fertilizanților la nivel global, în special al fosforului și nitrogenului, a crescut de aproape cinci ori mai mult comparativ cu 1965. Centrul pentru Reziliență din Stockholm atrage atenția că fluxurile biochimice pentru aceste două substanțe sunt cu mult în afara spațiului operațional sigur și că au ajuns acum într-o zonă de risc ridicat. Cercetătorii subliniază că „modificarea fluxurilor de nutrienți și a raporturilor de elemente are efecte profunde asupra compoziției ecosistemelor” și că „schimbările de astăzi vor fi observate doar la scări de timp evolutive, în timp ce altele afectează deja integritatea climei și a biosferei”. Îngrijorarea vine în contextul în care Centrul a definit nouă „limite planetare” care mențin stabilitatea și reziliența sistemului pământesc, printre care se numără și fluxurile biochimice de fosfor și nitrogen.
Un cercetător din Germania, de la Institutul Max Planck, explică faptul că un astfel de efect negativ ar însemna pierderea biodiversității. Pentru multe habitate, biodiversitatea scade atunci când crește nivelul de nutrienți în sol pentru că „doar câteva specii de plante pot prospera cu mai mulți nutrienți”, pentru că s-au adaptat să existe în condiții de sol precare. Și insectele ar avea de suferit dacă plantele ar fi mai bogate în anumiți nutrienți, pentru că metabolismul lor s-a obișnuit cu o anumită concentrație, iar asta ar influența numărul și distribuția acestor vietăți.
În plus, gazele de nitrogen contribuie la deteriorarea stratului de ozon, care ne protejează de razele ultraviolete. Dacă Protocolul de la Montreal din 1987, semnat de toate statele lumii, ne-a scăpat de clorofluorocarboni – principalul gaz problematic la momentul respectiv – oxizii de nitrogen sunt acum, scrieGrist Magazine, „principalele gaze care distrug stratul de ozon al planetei”.
„Farm to Fork” împotmolită în drum spre implementare
Mia Mancini este coordonatoarea Good Food Good Farming, o alianță care din 2018 reunește 14 coaliții naționale care se ocupă de subiecte și politici agroalimentare și care militează pentru practici sustenabile în Europa. Am vorbit cu Mia despre protestele fermierilor din iarnă, miza alegerilor europene și ce ar trebui să facă Uniunea Europeană ca să continue progresele în ceea ce privește refacerea naturii și schimbarea practicilor agricole.
În mai 2020, Comisia Europeană publica strategia „De la fermă, la consumator” (n.r. Farm to fork), un pilon important al Pactului Verde European, care vrea să transforme sistemul alimentar european într-unul mai echitabil, mai sănătos și ecologic.
Mia crede că prin aceste politici, Comisia a creat potențialul pentru „cea mai ecologică versiune a UE de până acum pe care puteam s-o avem.” Problema? Ne lipsește implementarea acestei viziuni – cele mai așteptate și importante acte legislative din această strategie au fost fie respinse de Parlament, fie abandonate de Comisie.
„Am asistat la o simplificare a Politicii Agricole Comune”, explică Mia, „la desființarea Regulamentului privind utilizarea durabilă a pesticidelor, la desființarea Legii privind sistemele de alimentație durabilă (n.r. Food Systems Law), la o reducere masivă a politicilor și reglementărilor”. Ea este dezamăgită în special de Legea privind Refacerea Naturii, despre care crede că „mai avea încă o șansă de supraviețuire”, referindu-se la votul de ultim moment al Ungariei din martie. De atunci, legea se află într-un impas.
În februarie, Euronews scria că jumătate din propunerile din planul de acțiune a strategiei „De la fermă, la consumator” nu au fost încă livrate de către Comisia Von der Leyen. În cazul Legii privind sistemele alimentare durabile, Comisia a ales să retragă propunerea și să ofere în schimb o serie de dialoguri pe subiect pe care le-a considerat a fi strategice.
Mia nu crede că e ceea ce avem nevoie. Din contră, ea susține că „ceea ce poate face UE este să înceteze cu acțiunile blânde și să înceapă cu acțiuni reale, legislative.”
De la începutul anului, săptămâni la rând, fermierii și-au arătat nemulțumirile în stradă față de „concurența din partea importurilor mai ieftine, creșterea costurilor energiei și a îngrășămintelor, precum și a normelor de mediu”, scrie Carbon Brief. La finalul lunii aprilie, Parlamentul European a aprobat propunerea de a slăbi condițiile ecologice legate de subvențiile acordate agricultorilor, în încercarea de a calma protestele fermierilor răbufnite în mai multe state membre.
Pentru a primi sprijin financiar de la UE în cadrul Politicii Agricole Comune, fermierii trebuie să se conformeze cu „condițiile bune agricole și de mediu”, printre care se numără:
🟢menținerea unei suprafețe stabile de pajiști permanente;
🟢rotația culturilor
🟢prevenirea eroziunii solului
🟢să protejeze apa de poluare prin crearea de benzi de protecție de-a lungul cursurilor de apă.
Mia spune că nu fermierii ar trebui blamați în acest caz, ci că „ei trebuie să fie în fruntea mișcării noastre”.
Pe de o parte, este vorba de cultură. „De zeci de ani, fermierilor li s-a vândut o viziune industrială a agriculturii”, spune Mia. Ceea ce face ca tranziția către o agricultură sustenabilă să fie mult mai grea, iar provocările mult mai mari. Pe de altă parte, imaginea fermierilor mici, cu adevărat vulnerabili, și a majorității producătorilor agricoli, este umbrită de cei cu mai multă influență.
„Este important să ne amintim”, spune Mia, „că acele grupuri de lobby care promovează agenda industrială, cum ar fi COPA-COGECA, [sunt] elita comunității de fermieri și nu reprezintă, de fapt, vocea fermierilor”.
De aceea, campaniile alianței Good Food Good Farming, ca cea de anul acesta, Vote for the Future, au în spate motivația de „a crea legitimitate pentru politici și legislație transformaționale”. Membrii alianței sunt conectați cu peste 600 de persoane și 500 de organizații din 25 de state membre, iar mesajul lor este clar: miza acestor alegeri este realitatea ecologică pentru UE.
„Trebuie să ne asigurăm că mobilizăm alegătorii”, mai spune Mia, „să realizeze pentru ce votează și că UE înțelege că, dacă uităm de Pactul Verde European, vom avea repercusiuni semnificative pentru viitorul nostru și al generațiilor viitoare”.
Până se pun de acord decidenții de la Bruxelles încotro s-o ia cu politicile agricole după alegeri, nu uita că tu poți avea un impact direct oricând. De fiecare dată când alegi să susții fermieri locali, micii producători, mai ales cei care se încumetă să adopte practici ecologice, contribui activ la tranziția către un sistem alimentar mai sustenabil – pentru fermieri, consumatori și natură.
Cu gândul ăsta în minte sperăm să mergi la vot pe 9 iunie.
Până data viitoare,
Patricia, Marian & echipa noua
Mulțumim Luisei Balaban pentru că are grijă de identitatea vizuală a acestui newsletter și Oanei Racheleanu pentru editare.