Ultima zi din Iulie fără Plastic. Ce facem mai departe?
Poluarea cu plastic dincolo de acțiuni individuale.
E greu să nu fi auzit de Iulie fără Plastic – o inițiativă globală ce ne provoacă să utilizăm cât mai puțin plastic de unică folosință. A început acum 12 ani în Australia, când organizatorii și-au dat seama că anual generăm milioane de tone de plastic la nivel global. Din acestea, reușim să reciclăm doar 9%, în timp ce 22% sunt prost gestionate și se aruncă în natură.
Am început să producem plastic în 1907 – un material ieftin, versatil și durabil, dar care depinde în proporții mari de combustibilii fosili. A fost de ajutor în industria sanitară și a contribuit la urbanizare, însă durează cam 400 de ani să se descompună. De aceea, fiecare bucățică de plastic ajunsă în natură încă există.
În 2020, fiecare european a generat cam 35 de kilograme de plastic, conform Eurostat, dintre care doar 13 kilograme au fost reciclate. Românii au reciclat anul acesta 30% din deșeurile de plastic, cel mai puțin din Europa.
Poluarea cu plastic poate fi blamată cu certitudine pentru contribuția pe care o are în amplificarea schimbărilor climatice: de la deșeurile care, când expuse la soare, emană emisii de carbon, la microplasticele din ocean.
„Toată lumea crede că mai e timp, că fac și generațiile viitoare. Nu mai e timp. Trebuia să accelerăm toată tranziția asta spre o viață sustenabilă ieri”, spune Roxana Buzețelu, fondatoarea Micile Bucurii.
Iulie fără Plastic în România
Roxana a inițiat o comunitate de reducere a consumului de plastic pe Facebook acum patru ani. După doi ani, a înființat ONG-ul Micile Bucurii, iar Iulie fără Plastic a rămas un proiect al asociației.
„Eram acasă, în concediul de maternitate, și aruncam gunoiul de două ori pe zi. Am început să am interes legat de ce produse folosesc în casă. Și despre chimicalele din ele.
La mine, wake up call-ul a venit via copil. Și via stat acasă, gătit și aruncat. Și mă gândeam: <<Mamă, unde se duce totul?>>. Apoi am aflat că nu se duce și am auzit de ideea de zero waste (n.r. zero deșeuri). M-am întrebat: <<Cum o fi?>>
Am început să citesc despre provocarea asta globală și am deschis comunitatea pe Facebook”.
Fără Plastic e fantastic a strâns în prezent 6600 de membri. Oamenii împărtășesc idei despre alternative zero waste, distribuie rețete și evenimente sustenabile.
Însă…
Tranziția Roxanei spre o viață zero waste continuă de cinci ani. A reușit să reducă plasticul din baie la o sticlă de șampon, să folosească detergent natural și cât mai puțin plastic în frigider. E un efort conștient și susținut, în paralel cu încercarea de a nu se mai certa de fiecare dată când folosește plastic de unică folosință.
Să ducem lupta cu plasticul individual e admirabil și dificil, dar e și un privilegiu. Pentru a ne gândi la consumul personal de plastic, trebuie mai întâi să ne asigurăm că avem alte nevoi îndeplinite, un trai decent și spațiu mental pentru a aborda problema. De aceea, nu ne putem aștepta de la fiecare persoană să aibă resurse pentru a duce lupta cu plasticul singură.
În plus, așa cum spune și Roxana, ne lovim de problema ignoranței.
„Am mers în companii să training-uri de zero waste și nu îmi venea să cred când îi vedeam cum iau paharul de unică folosință, își pun apă și apoi îl aruncă”.
Astfel că schimbarea individuală e importantă, dar nu suficientă pentru a produce un impact semnificativ.
Din fericire, eforturile individuale și comunitare completează procesele decizionale deja în mișcare. Anul trecut, Adunarea Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) a votat o rezoluție istorică pentru a pune capăt poluării cu plastic și a încheia un acord internațional cu caracter juridic obligatoriu până în 2024. Mai mult, rezoluția abordează întreg ciclul de viață al plasticului — proiectarea, producția, și eliminarea acestuia — care diminuează presiunea pusă disproporționat pe consumator.
În luna iunie a acestui an, delegații din cadrul Comitetului Interguvernamental de Negociere pentru Materiale Plastice au convenit să elaboreze un text inițial al tratatului înainte de următoarea lor reuniune din Kenya, în noiembrie. Dacă negocierile merg bine, ne putem aștepta la un tratat privind poluarea cu plastic pe uscat și în ape până în 2024.
Cum vorbim cu copiii despre plastic?
„Cu copilul meu am comunicat cel mai ușor despre plastic”, spune Roxana. „Eu chiar cred că au altă vibrație când sunt mici, sunt mai afectați de poluare. Noi, adulții, fiind în mintea noastră prea mult, tindem să trecem pe lângă gunoaie fără să ne mai afecteze. Ne-am obișnuit, e de acolo. Avem reziliența asta. Copiii au mai multă empatie față de ecosistem, animăluțe și tot ce înseamnă problema asta”.
Iată câteva resurse pentru o viață cu mai puțin plastic, care te-ar putea ajuta și în conversațiile cu cei mici:
Un podcast pentru copii despre poluarea cu plastic din ape.
Un episod din newsletter-ul scris de colega noastră, Anca Iosif, despre cum poți folosi mai puțin plastic cu empatie și soluții realiste. Citește aici.
Un ghid despre o viață fără plastic scris chiar de Micile Bucurii.
Acest videoclip în care băiatul Roxanei, Radu, povestește despre un magazin zero waste. 🙂
✨On the spotlight: Abordări comunitare și intersecționale pentru un #IulieFărăPlastic
Colega noastră, Luisa Balaban (care are grijă și de identitatea noastră vizuală), a scris despre problema plasticului dintr-o perspectivă anti-colonială și feministă, inspirată din cercetările Laboratorului Civic pentru Investigație și Acțiune de Mediu (CLEAR) din Newfoundland. Această metodologie:
[...] Se traduce în faptul că în munca lor de teren respectă biodiversitatea, animalele și originile naturii pe care o studiază, în timp ce iau în calcul importanța pe care caracteristici precum genul, rasa, și originea oamenilor din zonele studiate le au în expunerea pe care o suferă la poluarea cu plastic., scrie Luisa.
Articolul pune lupa pe diferențele dintre grupuri sociale și subliniază că impactul gestionării greșite a plasticului se resimte diferit în funcție de gen, vârstă, etnie etc.
Citește textul integral în cel mai nou articol noua.info.
În altă ordine de idei…
🍃 15 iulie a devenit, din acest an, Ziua UE a victimelor crizei climatice. Se vor comemora persoanele care și-au pierdut viața ca urmare a efectelor schimbărilor climatice, în evenimente precum inundații, uragane, secetă sau chiar din cauza temperaturilor extreme, scrie Ministerul Mediului pe Instagram. Țările cele mai vulnerabile la schimbări climatice sunt,, de altfel, în afara Uniunii Europene, iar inițiativa are rolul de a ne sensibiliza cu privire la dezastrele și pierderile pe care le suferim atât la nivel local, cât și la nivel global.
Pe final,
🌈Că tot s-a încheiat Pride Week în București, iar la marș au participat aproximativ 25 de mii de persoane, îți lăsăm un articol despre diversitatea preferințelor și comportamentelor sexuale în natură. Argumentul „nu e normal” e cel mai ușor de demontat când ne uităm în afara lumii noastre limitate, către întreg ecosistemul și biodiversitatea ce ne înconjoară, și realizăm cât de natural e să fii queer.
P.S.: Ne pare rău pentru multitudinea de butoane de subscribe din newsletter-ul trecut🤭.
Pe curând,
Patricia, Marian & echipa noua.