Un nou Parlament, o nouă poveste despre mediu și climă
Mai avem loc de discuții pentru mediu în Parlament?
Românii au votat la parlamentare între două tururi de alegeri prezidențiale dominate de haos. Au intrat în Parlament trei partide suveraniste, care adună peste 30% din mandate. Ele neagă schimbările climatice și se opun politicilor europene. Avem și patru partide pro-europene care dezbat o coalție de guvernare.
În acest context, ce se alege de politicile care privesc problemele de mediu? Despre posibile scenarii, am întrebat două experte cu experiență în urmărirea procesului legislativ pe mediu în Parlament – Roxana Bucată, doctorandă în științe și politici de mediu la Central European University, și Ana Galbenu, colaboratoare Europuls și consilieră pe politici publice de mediu și sănătate în Parlamentul European.
Acest material face parte dintr-o serie de trei ediții despre alegerile parlamentare. Seria este sprijinită de Digital Activism Accelerator, un proiect implementat de Funky Citizens, parte din TechSoup Global Network. La acest material a contribuit și Ioana Zamfir, autoarea newsletterului F-Sides. Articolul va fi publicat și pe Scena9.
Posibila coaliție pro-europeană – pot ajunge partidele la un compromis pentru mediu?
PSD, PNL, USR, UDMR și minoritățile au anunțat inițial că vor forma o coaliție de guvernare pro-europeană. Apoi, PSD și-a anunțat retragerea, ceea ce presupune că am putea avea un guvern minoritar, dar nimic nu e clar încă.
UDMR nu menționează criza climatică în programul său politic, în timp ce restul partidelor tratează subiectul marginal, cel mai probabil doar pentru a se alinia la politicile europene. Și totuși, coaliția va avea de gestionat un calendar plin de decizii importante, de la organizarea alegerilor prezidențiale, la reducerea semnificativă a cheltuielilor publice. Asta doar la nivel general, pe lângă cele privind tranziția verde, cum ar fi dezvoltarea energiei eoliene offshore sau adoptarea a peste 30 de Hotărâri de Guvern și Ordine de Ministru incluse în Noul Cod Silvic adoptat săptămâna aceasta.
În urma acestui scrutin, aproximativ un sfert din parlament va fi ocupat de politicieni aflați la primul mandat. Cât de mari vor fi schimbările în comisiile care se ocupă de problemele de mediu și climă? Aurel Oprinoiu, senatorul USR, președinte al Comisiei pentru mediu de anul trecut, își reia mandatul, alături de vicepreședintele comisiei, Eugen Dogariu, din partea PSD. La fel și Liviu-Lucian Mazilu, parte din PSD și președinte din 2020 al Comisiei pentru ape, păduri, pescuit și fond cinegetic. Este încă neclar dacă aceștia vor continua în rolurile aferente: componența finală a comisiilor va fi stabilită după intrarea parlamentarilor în funcție.
Ana Galbenu spune că, la nivel național, negocierile se bazează pe relațiile dintre parlamentari sau partide, nu pe proceduri clare. „Totul depinde de cât de dispuse sunt partidele să ajungă la compromisuri și, mai ales, de cât de hotărâte vor fi să implementeze angajamentele asumate la nivel european”, completează ea.
Privind îmbunătățirea biodiversității, Ana susține că politicienii se opun din cauza intereselor economice legate de resursele naturale și agricultură. Putem vedea asta în programele politice – nici unul nu prioritizează protejarea mediului. Chiar dimpotrivă, UDMR susține măsuri pentru creșterea cotei de vânătoare a urșilor, ca metodă de gestionare a conflictelor om-urs și reducerea populației de urs brun, chiar dacă există alte metode care ar fi real eficiente. Totuși, PSD și USR menționează centurile verzi, care au fost amendate în Noul Cod Silvic, iar PNL susține Planul de Acțiune privind Biodiversitatea 2030 și conservarea Deltei Dunării ca obiective pe termen lung.
La capitolul energie, deja există negocieri în privința comasării ministerului energiei cu cel al economiei, deși indicele sărăciei energetice s-a dublat. Sărăcia energetică este un fenomen complex, referitor, în mare, la impactul costurilor energetice asupra gospodăriilor. Un raport explicat în Infoclima din 2021 arată că facturile la energie sunt o povară pentru bugetul a aproximativ jumătate din familiile din România. În ciuda acestor procente, în ultimul mandat, prioritățile de guvernanță au fost creşterea economică şi profitul financiar chiar și printre membrii Comisiei de mediu, după cum susține și Roxana Bucată.
Roxana spune că partidele vor prefera în continuare energia fosilă și nucleară, în timp ce energia regenerabilă va rămâne la nivel de discurs general. Atât PNL cât și PSD sunt susținători vocali ai proiectului Neptun Deep, o propunere de exploatare a gazelor naturale în Marea Neagră, ce presupune riscuri majore pentru climă și biosferă. Totuși, remarcăm faptul că România a avut o creștere record de panouri solare anul trecut, iar piața continuă să se dezvolte, în parte și datorită programului „Casa Verde Fotovoltaice”, finanțat de Administrația Fondului Național pentru Mediu.
„Mai toate partidele menționează prosumatorii și încurajarea lor ca măsură de descentralizare a sistemului energetic, fără să adreseze criza în care aceștia se află și mai ales cum ar putea producția individuală de energie regenerabilă să adreseze probleme sistemice ca sărăcia energetică”, susține Roxana.
Ea crede că mediul e abordat generalist în programele de guvernare, cu idei ale căror rezultate se lasă așteptate – împăduriri, protecția fondurilor forestiere, curățarea apelor, închiderea gropilor de gunoi. Roxana spune că partidele se bazează pe „externalizarea proiectelor de mediu către organizații non-guvernamentale și corporații”. Acest lucru este ineficient, pentru că ONG-urile au resurse limitate, iar corporațiile fac adesea dezinformare ecologică (eng., greenwashing), prin care păcălesc publicul că produsele sau obiectivele lor sunt prietenoase cu mediul înconjurător, doar pentru o imagine favorabilă. Uite exemplul Kaufland.
USR susține proiecte de lege pentru reciclare individualizată, ca responsabilitate adăugată sferei domestice – după aparentul succes al sistemului „RetuRo” de garanție-returnare pe ambalajele de lichide, partidul vrea extinderea acestuia și pentru alte tipuri de deșeuri. Un țel redundant fără reforme pentru sistemul existent, având în vedere că la începutul anului 2024 doar 30% dintre comercianți erau eligibili ca puncte de colectare (conform PressOne), iar numărul acestora scade semnificativ în mediul rural.
Unde poate exista o îmbunătățite într-o posibilă coaliție? „E necesară o nouă paradigmă care sa abordeze integrat subiectele sociale și de mediu, asumată de stat și suportată prin taxarea mediul privat care este în mare parte responsabil pentru degradarea de mediu”, răspunde Roxana.
Partidele suveraniste – ecologism de extremă dreapta și promisiuni false
Cum arată ascensiunea partidelor de extremă dreapta în Parlament? Alianța pentru Unirea Românilor (A.U.R.) a obținut un procent dublu anul acesta față de alegerile din 2020 (de la 9% în 2020, la 18%) și i s-au alăturat alte două partide extremiste – Partidul Oamenilor Tineri (P.O.T.) și S.O.S. În total, 162 de parlamentari. Toate trei neagă sau diminuează schimbările climatice.
Partidul Oamenilor Tineri (P.O.T.) a câștigat procente semnificative, pentru că îl susține pe candidatul prezidențial cu simpatii fasciste, Călin Georgescu. Discursul acestuia legat de naționalismul hidrologic este deja viralizat. Antropologa și activista pentru politica apei, Sarah Duignan, definește fenomenul drept naționalism comunitar, adesea format în jurul unui corp de apă. Duignan include în definiția sa conexiunile naționale de dependență față de apă ca resursă. Exemple care ilustrează cele două noțiuni sunt activismul împotriva îmbutelierilor abuzive comise de gigantul industriei alimentare Nestlé (un exemplu de acțiune pozitivă, unde protejarea resurselor devine scop în lupta anticolonialistă pentru populația indigenă), precum și disputele indo-pakistaneze asupra partajului fluviului Indus. Guvernarea apei devine intrinsecă sentimentului de identitate națională sau de autonomie locală.
Resursele de bază, precum apa și hrana, sunt subiecte accentuate în situații de criză sau incertitudine. Astfel de exemple – seceta pedologică (adică lipsa de apă în sol) din România, deșertificarea Olteniei sau presiunea asupra sectorului energetic creată de războiul din Ucraina – au favorizat votul pentru partidele suveraniste.
Roxana Bucată spune că discursul acestor partide despre mediu se axează pe ecologismul de extremă dreapta. „Viziunea vine dintr-un curent care folosește temele de mediu pentru a promova xenofobia, antisemitismul, și discriminarea în general a mai multor categorii sociale”, explică ea.
Ecologismul de extremă dreapta promite să apere resursele naturale de corporațiile străine. În realitate, corporațiile românești sunt un pericol la fel de mare pentru acestea.
În plus, partidele suveraniste se axează pe favorizarea locuitorilor români, cum putem vedea în discursul din programul politic S.O.S.: „Vom deschide minele de cărbune, vom lăsa oamenii să folosească lemnele de foc și centralele pe gaz”, fără să ia în calcul efectele crizei climatice asupra acelorași oameni.
„Ecologismul de extremă dreapta a fost studiat în mai multe țări și se manifestă de obicei ca o mișcare paralelă cu ecologismul pe care îl cunoaștem mai bine, dar este folosit ca instrument de promovare a unor idei fasciste”, spune Roxana. Diana Șoșoacă, președinta S.O.S., nu are nicio problemă în a-i susține public pe Zelea Codreanu sau pe mareșalul Antonescu, ambii implicați în genocidul romilor și al evreilor din anii ’30-’40.
Ascensiunea suveraniștilor vine într-un moment vulnerabil pentru România. Nu am îndeplinit jaloane importante ce țin de reformele europene de mediu la care am aderat, așa că miliarde de euro din Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) pot fi înghețate. Retorica suveranistă poate avea drept consecință pierderea subvențiilor în sectoare precum cel agricol sau cel energetic. Pentru context, România are una dintre cele mai costisitoare scheme de subvenționare a costurilor de electricitate prin fonduri europene din Uniune – în lipsa acesteia, consumatorii ar fi direct afectați.
Suveraniștii vor ataca orice inițiativă venită dinspre Uniune, precum Pactul Verde European, și se vor axa pe exploatarea resurselor interne, argumentează Ana. „Practic, vor folosi aceste teme pentru a alimenta teama și pentru a câștiga sprijinul celor care simt că schimbările le afectează viața”, continuă ea.
Ce ne așteaptă?
Pe mai departe, Roxana Bucată se așteaptă la aceeași abordare, în care politicienii susțin că protejarea mediului stă în calea dezvoltării infrastructurii și economiei.
„Faptul că cele două direcții nu sunt abordate împreună face ca multe inițiative de mediu să fie respinse din cauza costurilor cu care vin și multe proiecte de dezvoltare să fie promovate, chiar dacă au impact major asupra mediului”.
Ana Galbenu se așteaptă ca implementarea politicilor de mediu și a obiectivelor de reducere a emisiilor să încetinească. Totuși, ne îndeamnă la acțiune:
„Societatea civilă rămâne singurul câine de pază credibil din România. Trebuie să rămână activă și să monitorizeze îndeaproape implementarea politicilor, în special în domeniul mediului, pentru a se asigura că angajamentele sunt respectate”.
Pe curând,
Patricia, Marian & Ioana
Mulțumim Irinei Maria Iliescu pentru ilustrație și Ioanei Pelehatăi pentru editare.