În sfârșit, un pic de optimism
Vești bune despre primul proces pe climă, protestul activistelor de mediu împotriva Kaufland, și primul europarlamentar român verde.
Poate pentru unii dintre voi ce-o să citiți mai jos n-o să fie mare noutate, mai ales pentru că unele știri au fost anunțate în aprilie sau chiar martie. Dar cum informațiile pe internet curg ca un râu după ploaie, știrile astea n-au ajuns la mine în bulă la timp — așa că, iată!, vești bine primite, chiar dacă au venit cu întârziere.
Să începem cu cea mai „veche” dintre toate adunate azi aici.
Scurtă incursiune despre partidele verzi
→ Nicu Ștefănuță, fost europarlamentar membru al Renew Europe, a devenit la începutul lui martie primul europarlamentar român afiliat Grupului Verzilor din Parlamentul European. El a demisionat inițial din USR la începutul anului și a explicat ulterior pe instagram că vrea să aducă „putere și coerență mișcării verzi din România”. În ciuda acestei declarații, el nu s-a alăturat încă Partidului Verde (PV), deci este neclar sub ce formă va aduce plusvaloare verzilor la nivel național din postura de independent.
O temă des întâlnită în discursul europarlamentarului Ștefănuță sunt tinerii. Și, pe bună dreptate, și-a găsit partidul care să-i sprijine și reprezinte. Cea mai tânără membră a Parlamentului European (PE) este Kira Marie Peter-Hansen, aleasă în 2019 la 21 de ani, 3 luni și 3 zile, doar cu o lună mai tânără decât cea care deținea recordul anterior setat în 1999, tot de o europarlamentară verde — Ilka Schröder. Mai mult, nu doar că este afiliată Grupului Verzilor, ci este unul dintre cei șapte vicepreședinți ai acestuia, de altfel și cel mai tânăr grup politic în PE.
În afara Uniunii, pe 4 mai au fost alegeri în majoritatea consiliilor locale din Marea Britanie, iar după afișarea rezultatelor (229 de consilii din 230 care au desfășurat alegeri), verzii au câștigat cu 241 mai mulți consilieri locali față de ultimele alegeri. În unele locuri au crescut de la doi consilieri la 15 și pentru prima oară au majoritatea într-un consiliu local, și anume în Mid Suffolk. Așa arată evoluția partidului într-un grafic:
Fără să fac vreo paralelă simplistă între cele două partide, mai ales pentru că istoria verzilor în România e foarte recentă (PV a fost înființat în 2005), mă încumet să zic că poza asta ar putea da o speranță că există potențial de creștere și pentru partidele politice cu agendă verde în România.
Premiera lui Ștefănuță ca europarlamentar român verde e un prim motiv pentru care PV ar avea vreo șansă la următoarele alegeri, dar nu singurul. Anul trecut, partidul a trecut printr-o restructurare internă după care Adrian Dohotaru, fost deputat independent (ex-USR) a devenit președinte excutiv, iar Marius Lazăr, fost secretar de stat PSD, și Lavinia Cosma, fostă parlamentară USR, co-președinți. Astfel, partidul a și adoptat o practică comună în comunitatea verzilor de co-leadership. Împreună cu o nouă conducere, au lansat o platformă politică asumată de stânga, mult mai coerentă decât cele anterioare.
În martie, au comandat un sondaj care arată o ascensiune a partidului, chiar dacă încă insuficientă pentru a intra în Parlament (pragul minim este de 5%):
Cu 25,1% din respondenții sondajului care indică o intenție de participare la vot de „sigur nu” și 9,5% care sunt încă nehotărâți, singura șansă împotriva extremismului (AUR urcă către 19,1% în sondaj) ar fi ca Partidul Verde să coalizeze fix segmentele astea de populație. Și, evident, tinerii — dacă o să-i pună pe liste.
În mod cert, agenda ecologică n-ar trebui să fie o prioritate doar pentru partidul verde (sau cel ecologic). Cel puțin în Marea Britanie, eșecul partidelor mainstream de a răspunde la nevoile actuale ale votanților privind criza energetică și cea privind costul traiului, a făcut ca partidul verde să devină o alternativă reală de vot. Justiția climatică, pentru care militează verzii, include justiția socială și răspunde direct atât la preocupările actuale ale votanților (energie regenerabilă și accesibilă, case izolate etc.), cât și cele de viitor (cum ar fi prevenirea încălzirii globale).
Rămâne de văzut dacă vom asista la același trend și în România, unde chiar dacă provocările sunt într-o oarecare măsură împărtășite cu cei de peste graniță, pare că extremismul naționalist de dreapta e soluția spre care tind alegătorii la momentul actual.
Alte vești care mă țin optimist:
→ Ștefania din echipa noua împreună cu alte activiste de mediu au întrerupt conferința de presă de pe 22 aprilie unde Kaufland anunța că devine „zero waste”, prin care, în mode evident, induce în eroare consumatorii. Vezi aici cum s-a întâmplat protestul, aici comunicatul de presă despre motivele din spatele acțiunii și aici o analiză suplimentară care explică în amănunt de ce campania Kaufland se clasifică ca greenwashing. Pe scurt, bucurie că nu se lasă lumea fraierită ușor de PRul corporațiilor, pentru că au apărut multe discuții în online despre asta! :)
→ Fix pe subiect, a scris Daria Hau un articol super articulat despre strategiile de marketing pe care marile companii de combustibil fosil le-au avut ani la rând ca să facă consumatorii să se simtă responsabili pentru schimbările climatice:
Campania de dezinformare și înșelare a opiniei publice nu și-a dat obștescul sfârșit în secolul XX. Nici în anii 2000. Nici măcar în 2022, când aceleași companii care știu prea bine ce impact au asupra mediului finanțează think thank-uri de extremă dreaptă, cu scopul de a răspândi dubii în legătură cu impactul proiectelor de energie regenerabilă și cu gravitatea schimbărilor climatice. Cu certitudine, campania continuă și astăzi, cu toate că știința de mediu a îmbrățișat cele mai înalte standarde de consens cu privire la cauzele, consecințele și vinovații încălzirii globale.
Articolul e publicat pe Mindcraft Stories, o platformă editorială susținută de BRD, parte din grupul Société Générale despre care am scris în ultimul newsletter că e în topul băncilor care finanțează dezastrul climatic la nivel global (!). Foarte mișto ce se publică pe platformă, am scris și eu acolo o analiză despre COP27 în noiembrie, dar asta n-ar trebui să umbrească faptul că finanțatorul își creează o licență socială (n.r. acceptare generală a publicului față de practicile companiei) pe spinarea publicației.
Și nu e deloc întâmplător că tot BRD e partenerul fondator al evenimentului Climate Change Summit, care a adunat în București peste 500 de participanți anul trecut, în septembrie și octombrie, să vorbească despre cum să colaboreze activ pentru a acționa în domeniul climei. Și nu orice participanți: de la președintele României, la reprezentanți NATO, politicieni și activiști. Se face și anul ăsta evenimentul, la fel cum investițiile grupului în combustibili fosili sunt la fel de mari — 11 miliarde de dolari doar anul trecut 🖤, deci o nimica toată finanțarea unei conferințe care să distragă un pic atenția publicului de la problema reală.
Un citat foarte bun despre greenwashing din articolul ăsta dă context acțiunilor BRD și a multor altor firme:
Pe măsură ce aspectele legate de responsabilitatea socială a întreprinderilor devin din ce în ce mai importante, practica de a părea prietenoasă cu mediul înconjurător este o invenție menită să facă o organizație să pară că adoptă o agendă ecologică.
Trebuia menționat mai sus, dar ca să nu plecați fără să fiu sigur că știți ce e greenwashingul, Cambridge Dictionary zice așa: „comportament sau activități care îi fac pe oameni să creadă că o companie face mai mult decât face în realitate pentru a proteja mediul înconjurător”. Adică fix ce face BRD și Société Générale.
→ Închei cu o veste bună despre primul proces pe climă din România, inițiat de Declic:
Pe scurt, procesul cere Guvernului, Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, cât și al Energiei (împreună cu Primul Ministru și cei doi miniștri aferenți) să ia toate măsurile necesare pentru:
A reduce cu 55% gazele cu efect de seră până în anul 2030 și respectiv neutralitate climatică până în 2050;
A crește ponderea regenerabilelor din consumul final de energie la 45% și a crește eficiența energetică cu 13% până în anul 2030;
A adopta planuri concrete și coerente de atenuare și adaptare la schimbările climatice, în cel târziu 30 de zile după hotărârea judecătorească.
Dacă vrei să afli mai multe despre caz, citește aici expunerea de motive înaintată Curții de Apel Cluj. Foarte pe scurt, Declic dă în judecată statul pentru că face prea puține față de angajamentele luate la nivel european, global și luând în considerare urgența climatică și consensul științific pe subiect.
Newsletterul devine din ce în ce mai lung și mai detaliat și m-aș bucura să aflu dacă e de folos și bine primit. Un like e cel mai ușor mod de a răspunde la această curiozitate (dacă folosești aplicația Substack), dar o poți face direct și răspunzând la următorul sondaj. Mersi mult!
Pe curând,
Marian & echipa