Viitorul muncii în contextul tranziției verzi
Piața muncii se adaptează la tranziția verde. Să ne îngrijorăm pentru joburile noastre sau să începem să visăm la unele noi?
Mai întâi, vorbim cu Doru Șupeală, consultant în marketing, despre piața muncii în contextul măsurilor pentru o industrie mai verde. Apoi cu Radu Stochiță, gazda newsletterului Portavocea despre felurile în care Uniunea Europeană se pregătește pentru aceste schimbări și dacă se resimt și la nivelul României.
„O să rămână lumea fără locuri de muncă dacă nu mai folosim combustibili fosili?”
De Patricia Cîrtog
Unul dintre cititorii noștri ne-a pus întrebarea asta în formularul pe care l-am lansat la începutul lunii. Dacă ai curiozități despre schimbările climatice în contextul alegerilor europarlamentare, completează-l și tu.
Investițiile în energia verde au crescut cu 40% în ultimii trei ani, ca urmare a crizei de energie globală, iar organizațiile au nevoie de tot mai mulți angajați în acest sector, arată un raport al Agenției Internaționale de Energie (IEA).
Anul trecut, 36 milioane de oameni din lume munceau în energie verde și 32 de milioane în energia bazată pe combustibili fosili. În sectorul de energie verde, numărul de angajați a crescut global cu 4.7 milioane în ultimii trei ani și l-a depășit pe cel al combustibililor fosili. Aceste locuri de muncă includ panourile solare și de vânt, mașini electrice, pompe de căldură, producția de baterii și mineritul mineralelor.
Ca să aflăm mai multe, am discutat cu Doru Șupeală, consultant în marketing. El speră să schimbe modul în care privim munca în România. Este gazda podcastului Hacking Work, în care vorbește cu invitații despre bunăstarea și sensul pe care îl oferă munca, și fondatorul Școlii pentru Oameni Responsabili, un program de ateliere pentru educarea liderilor. Are o experiență de 20 de ani în marketing, comunicare și vânzări, a scris cartea Employer Branding 100% (2021) și este doctorand în cadrul Facultății de Științe Economice și Gestiune a Afacerilor din Cluj-Napoca.
„Nu va exista o ruptură peste noapte în tranziția spre energie verde”, spune Doru Șupeală, „însă oamenii trebuie să fie dispuși să evolueze cu o viteză destul de mare, să învețe skill-uri și profesii noi și să lucreze cu instrumente, produse, un pic diferite față de cele clasice”.
Nevoia de oameni calificați în domeniul energiei verzi o arată și raportul IEA. Însă, jumătate din angajații în sectorul combustibililor fosili care riscă să fie concediați în următorii 10 ani au competențele necesare să lucreze în energia verde, estimează specialiștii de la IEA.
1,2 milioane de lucrători ar putea trece de la încălzirea pe bază de combustibili fosili la pompe de căldură și cei 4 milioane de lucrători care ar putea trece de la fabricarea motoarelor cu combustie internă la vehicule electrice până în 2030, conform IEA.
„O să apară și multe profesii sau arii de activitate care ori sunt noi, ori sunt regândite”, spune Doru.
Oamenii se pot forma la locul de muncă sau în programe de recalificare. El crede că organizațiile trebuie să aibă o preocupare strategică de pregătire și instruire a angajaților, pentru că procesele de învățământ tradiționale sunt depășite.
„Oamenii sunt cam de capul lor în România. Trebuie să-și caute singuri resursele de învățare, mentorii. Să-și construiască singuri programele de învățare, de evoluție personală. Ori asta nu e totdeauna cel mai posibil pentru toată lumea. Și aici intervine organizația, care să favorizeze, să încurajeze învățarea continuă și autonomia oamenilor”.
Doru susține și personalizarea traseelor de învățare, astfel încât să se potrivească fiecărui angajat.
Dacă vrem să fim eficienți, trebuie să gândim mult mai profund procesele astea în care să-i ajutăm să tranziteze de la o profesie la alta, de la un rol la altul, de la un anume stil de a munci la altul.
Pentru tranziția verde, trebuie să gândim tot ciclul de viață al unui produs
„Profesiile clasice gândeau totul ca o formă de «ai achiziționat, folosești și arunci», spune Doru. „Ori acum trebuie să duci orice fel de echipament sau material pe care îl ai într-o zonă de reciclare, de reutilizare, să fie neutralizat”.
În loc să aruncăm materialele și resursele, ne putem întreba cum să transformăm materialul în ceva care continuă să aibă utilitate economică și care nu produce impact negativ asupra mediului și asupra sustenabilității societății.
„De exemplu, există o companie care face profit colectând uleiurile arse din bucătăriile restaurantelor și fabricând combustibil pentru avioane. E o formă de regândire a unui material care era deșeu”.
Pentru astfel de idei de inovare e nevoie de oameni, susține Doru, pentru că industriile moderne depind de creativitatea noastră și de colaborare.
Doru vede că piața muncii trece printr-o schimbare de paradigmă – mulți oameni au încetat să „muncească doar să aibă o pâine”, crede el, și caută să lucreze pentru sens, contribuție și progres personal. Asta îi face să își schimbe așteptările de la angajatori.
„Asta cu milităria, «tu ești subordonatul meu», nu mai funcționează”.
Cum arată tranziția verde mai exact?
De Marian Ignat
Ca să înțelegem mai bine cum se resimte tranziția verde în rândul muncitorilor, am vorbit cu Radu Stochița, gazda newsletterului Portavocea și cercetător în cadrul Confederației Naționale Sindicale Cartel ALFA. Organizația reunește peste 600.000 de lucrători în cele 41 de organizații membre, federații profesionale și sindicate naționale.
Având background în sociologie mă uit la ce s-a întâmplat înainte [de această tranziție verde] să văd de ce și-au pierdut oamenii încrederea. Ai regiuni precum Hunedoara, Valea Jiului unde s-au pierdut foarte multe locuri de muncă, zeci de mii, care până în prezent n-au mai revenit. Odată distruse, prin închiderea minelor respective, ele n-au mai fost găsite în alt mod – poate s-a mai deschis o patiserie, o casă de pariuri, un mic angajator, dar precaritatea era foarte mare. Asta e teama pe care o văd în oamenii care lucrează în Valea Jiului.
Hunedoara, Gorj, Dolj, Prahova, Galați și Mureș – doar șase din cele 41 de județe ale țării – sunt colectiv responsabile de 65% din emisiile de gaze cu efect de seră ale României, conform unui raport al Administrației Prezidențiale. În aceste județe se află industriile cele mai puternic poluatoare, fie că vorbim de cărbune în Gorj sau metalurgie în Galați, și vor fi cele mai afectate în tranziția verde. Acestea „vor trece, pe termen scurt și mediu, prin cele mai semnificative procese de transformare în vederea atingerii țintelor naționale [de reducere a emisiilor cu efect de seră]”.
Cel puțin pentru exploatările de cărbune, Legea 334/2022 privind decarbonizarea sectorului energetic indică un termen clar până când ar trebui închise și ecologizate minele, iar producția de energie încetată: 31 decembrie 2032. Unele se vor închide chiar de anul viitor, cum este CET Govora, ceea ce implică disponibilizări.
În teorie, România estimează, în scenariul de neutralitatea climatică până în 2050 pe care și l-a asumat în strategia sa pe termen lung, că vor fi create un pic peste 100.000 de locuri de muncă verzi. Asta înseamnă cam de aproape cinci ori mai multe decât avem la momentul actual. Jumătate vor veni direct din construcția, instalarea și manufacturarea tehnologiilor verzi, cât și din operarea și mentenanța tehnologiilor verzi; iar restul de aproape jumătate din numărul total vor fi create în mod indirect prin locuri de muncă în educație, lanțuri de aprovizionare, reparații și altele.
În practică, estimările și planurile României rămân la un stadiu general, lucru criticat anul trecut de Comisia Europeană. Aceasta a sesizat că revizuirea făcută de guvern planului național de energie și schimbări climatice nu are o abordare strategică în ceea ce privește tranziția justă, că nu abordează măsuri de combatere a sărăciei energetice sau a comunităților de energie pentru grupurile sărace.
Comunitățile de energie sunt „o formă de organizare autonomă și controlată de membrii acesteia care se implică în proiecte de eficiență energetică, producție și/ sau vânzare de energie regenerabilă, transport și mobilitate, autoconsum sau stocare”, spune Greenpeace. Acestea nu sunt încă reglementate în România, dar la presiunea legislației europene, acest lucru ar trebui să se schimbe până la finalul anului. Radu crede că aceste comunități ar putea fi o alternativă care, pe lângă crearea de locuri de muncă, ar oferi „un model de muncă de viitor unde nu doar pui omul în fabrică, ci-i oferi mai mult control democratic”.
Estimările făcute de România prevăd un număr considerabil de joburi în industria gazelor fosile, ceea ce contravine definiției date de Organizația Internațională a Muncii, folosită și de ministerul de resort din România în strategia sa Locuri de Muncă Verzi 2018-2025. Conform definiției, joburile verzi ar trebui să „contribuie la conservarea sau restabilirea mediului” prin „îmbunătățirea eficienței energetice și a materiilor prime; limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră; reducerea deșeurilor și a poluării; protecția și restaurarea ecosistemelor; sprijinirea adaptării la efectele schimbărilor climatice.”
Proiectul Neptun Deep, mândria pe care mizează politicienii că va aduce România la loc de cinste în UE ca cel mai mare producător de gaze din Uniune, încalcă majoritatea acestor principii conform organizațiilor de mediu Greenpeace și Bankwatch. Acestea invocă emisiile de CO2 și de metan pe care le va produce proiectul pe o durată de 20 de ani, periclitarea speciilor de delfini deja amenințate de războiului din Ucraina, și construcția conductelor pe mal în două situri Natura2000.
Ce face UE pentru siguranța muncitorilor?
Uniunea Europeană acționează pe mai multe planuri pentru a atenua impactul în regiunile grav afectate de tranziția verde, dar și pentru a încuraja crearea sau trecerea către economii verzi la nivel național.
🟢 Primul și poate cel mai evident este Mecanismul privind Tranziția Justă care pune la dispoziție 55 de miliarde de euro, până în 2027, pentru regiunile identificate de UE ca fiind grav afectate, inclusiv cele șase județe din România enumerate mai sus. Parlamentul European, pentru care vor fi alegeri anul acesta pe 9 iunie, împarte cu Consiliul Uniunii Europene puterea de a decide întregul buget anual al UE, inclusiv fondurile alocate pentru tranziția justă. Banii care vor ajunge, spre exemplu, în Valea Jiuliu, vor trebui să răspundă la provocările sociale, economice și de mediu de la nivel local. Spre exemplu, asta s-ar putea traduce prin reconversia profesională a muncitorilor disponibilizați de la minele abia închise sau prin transformarea centralelor pe cărbune în spații culturale, ca în Londra și Helsinki.
Dar avem vreo certitudine că banii vor ajunge cu adevărat la cei vulnerabili?
Garanțiile nu există, oamenii și-au pierdut optimismul în zonă. Identitatea minerilor există. Vorbim despre reconversie profesională, e mult mai greu în practică – nu e doar o schimbare de aptitudini, ci și identitară, spune cercetătorul.
🟢 Al doilea plan este cel Industrial al Pactului Verde (Green Deal Industrial Plan) pe care l-a anunțat anul trecut Comisia Europeană ca răspuns la politica industrială americană și cea chineză. Acestea din urmă oferă sprijin financiar industriilor verzi locale, ceea ce le oferă un avantaj de a se dezvolta și a rămâne competitive pe piață – în defavoarea celor europene, cred cei de la Bruxelles. Planul are mai mulți piloni: un cadru de reglementare mai simplu pentru tehnologiile verzi, acces mai rapid la finanțare, creșterea nivelului de competențe, și cooperare la nivel internațional pentru asigurarea comerțului de materii prime și tehnologie necesare tranziției verzi.
„În România, [...] politica industrială este destul de absentă din discursul politic. Ea trebuie să vină cu o viziune și cu selecția unor câștigători la nivel național, niște companii pe care statul să le aleagă și să le susțină prin subvenții,” afirmă Radu.
🟢 Un al treilea plan al UE care să vină în sprijinul muncitorilor ar putea fi cel privind Directiva pentru stabilirea salariului minim adecvat, sugerează el, pentru că prevede obligativitatea ca, în țările în care există o rată de sub 80% de negocieri colective, statul să creeze un cadru favorabil care să le faciliteze. Acest prag impune României, care are undeva între 15-32%, să vină cu un plan de acțiune, iar aici ar putea fi incluse clauze verzi.
„Negocierile colective sunt un mecanism mult mai bun de a schimba niște lucruri într-un timp scurt, decât simplul mers la urne. Negociind colectiv într-o companie, impunându-ți viziunea mai departe de salarii, chiar poți să ai o schimbare foarte mare. Asta se poate vedea și în străinătate.”
Comitetul Economic și Social European împărtășește opinia lui Radu. Instituția care reprezintă societatea civilă la nivel european susține că în negocierile colective pot exista clauze verzi care să cuprindă, spre exemplu, impactul activității întreprinderilor asupra mediului; protecția lucrătorilor împotriva efectelor mediului și a schimbărilor climatice; impactul transformării ecologice asupra activității unei companii în ceea ce privește organizarea muncii, schimbarea profilurilor profesionale și competențele angajaților.
Cercetătorul crede că aceste negocieri ar putea schimba poziția angajaților – „tu, din simplu muncitor executant, realizezi că ai un vot, o putere”.
Sperăm că v-a fost utilă acestă ediție în a înțelege ce face Uniunea Europeană ca să răspundă provocărilor create de tranziția către o economie verde.
Ca să putem continua seria despre alegerile europarlamentare, avem nevoie de ajutorul vostru: spuneți-ne în acest formular ce mituri ați auzit, ce curiozități, întrebări, neclarități sau frustrări aveți legate de cum evoluează economia, politica și societatea în drumul său spre neutralitate climatică. Orice gând ne poate fi de folos în procesul editorial.
Până data viitoare,
Patricia, Marian & echipa noua
Mulțumim Luisei Balaban pentru că are grijă de identitatea vizuală a acestui newsletter și Oanei Racheleanu pentru editare.